Povești dulci cu tâlc, huh? Băi, da! O să stăm la o povestioară astăzi, în timp ce îmi voi savura, scriind, ceaiul, iar voi pozele de mai sus. Adică sper că vi se par gustoase, punctele bonus venind dinspre cheesecake-ul ăla baban delicios de la Mara Mura, localul din spatele Ateneului unde am realizat pozele astea roz bombon de prinți. Văzusem locația doar în poze, dar în realitate e și mai și.
Când eram mai mică, țin minte că se deschisese o cofetărie lângă blocul meu denumită Dulcineea Roz. Nu știu de la ce îți creștea glicemia mai repede, de la nume sau de la aspectul logoului (care era plin de, well, chestii roz și dulci), însă doza de insulină îți era administrată în momentul în care pășeai în localul propriu-zis, în care, surpriză! Găseai un tapet gri și ponosit. More like dulcineea anulată…
Cert e că la Mara Mura treaba stătea cu totul altfel, pe cât de dulce sună numele pe atât de tare te îndulcești înăuntru. Yum Yum Yuum! Mai venim!
Stăteam și vorbeam cu o prietenă aseară, Alexandra Pasco mai exact (roua dimineții, light of my fire, ești de toate, ce să mai), căreia îi povesteam de cum a fost experiența de când am fost plecată cu modelingul în China, Beijing (urmează un nou vlog despre modeling curând). Și vouă v-am mai povestit prin diverse storytime-uri pe Youtube despre cum a fost etc, însă alta este când retrăiesc ce simțeam atunci. I had the time of my life. Și parcă nici nu vreau să share-uiesc tot ce a fost acolo, a fost prea frumos și îmi vine să țin doar pentru mine. Am povestit cât trebuie, zic! (click aici pentru storytime) #zgârcioabă
În momentele alea când îi povesteam domnișoarei Pasco de experiență începusem să intru într-o stare nostalgică, mi-am dat seama că îmi e dor de locul ăla mai mult decât credeam, de atmosferă, de oameni, de rutină, de tot ce ține de Beijing. De oameni! Vai, dar și ce dor. De ei nu știu când sau dacă voi mai avea parte vreodată, că suntem în țări și continente diferite, însă vreau să am parte de toată experiența chinezească, după cum îmi place să îi zic, din nou. Alături de Robert, vreau să îi ofer asta, să îl duc unde timp de 4 luni am evoluat, mi-am schimbat viziunile asupra vieții, unde m-am schimbat total. Locul în care mi-am dat seama că nu voiam cu adevărat să fiu model și care m-a îndrumat spre a creea content online. Locul în care o să mă reîntorc de fiecare dată. E imposibil de descris ce sentiment puternic și ce legătură strânsă am cu locul ăla, nu îmi dădusem seama de asta până nu am plecat înapoi acasă.
Simt că în anii care au trecut mi-am trăit tinerețea la maxim, fără griji, responsabilități, lumea era doar a mea, puteam să fac orice când mi se punea mie pata, mă duceam cu capul înainte de fiecare dată. Acum însă treaba s-a cam schimbat, sunt la casa mea(noastră) , cu job-ul viselor mele (da, da ăsta pe online) la care lucrez cu dragoste zilnic, cu rutina de adult (care include spălat, călcat, gătit, cățel etc.) și fără prea mult loc de decizii spontane.
Așadar, a venit timpul pentru a plănui aventura mult visată. E timpul! Aștept momentul ăsta de doi ani. Nu vă spun nimic mai mult acum (că nici măcar eu nu știu prea bine), dar povestioara dulce pe care o punem la cale sună cam așa: Era odată un băiat chipeș filozof și o prea distrată fată. S-au întâlnit, s-au iubit și au ajuns de nedespărțit. Fata de China obsedată, fără o a doua experiență nu putea fi lăsată, și uite așa… a început să organizeze mult visata vacanță pentru începutul lui 2019… Amin!
Hai cu rbmb, hai cu planurile și viza! #staytuned
Wearing
2 pieces dress – Asos
Pink dress – Asos
White shoes – Reserved
Pink sneakers – Puma
Photographer // Bogdan Merlușcă
Marilu Dobrescu 