Dragostea începe cu litera Z

Mi-a luat 22 de ani să înțeleg o vorbă din popor, “Fericirea constă în lucruri simple”, genul de expresie care ți se pare prea simplă, întâlnită, ca și numele proștilor, “pe toate gardurile”(altă vorbă dulce), lipsită de complexitate. Toate astea până ți se întâmplă ție. Atunci amintirea și umbra vorbei de altădată te zbuciumă, te rotește, lovește pe toate părțile și îți dă foc. Și de la momentul acela încolo, viața prinde alte culori. Mai vii. Inima începe să bată cu scântei. Pișcă. Mersul pe bicicletă pare din ce în ce mai simplu, iar simplitatea pare mai grea decât orice teorie ai învățat, de la matematică până la cele care sunt în concordanță cu propria viață. Atunci deschizi ochii până ce genele aproape-ți ating sprâncenele și vezi, pentru prima oară, că simplitatea înnobilează orice om. Și nu e pe toate gardurile, ba chiar conceptul de “simplu” e complex și vag, în același timp.

Să întâlnești o persoană care să dea un nou sens unei litere din alfabet. Să devină un simbol. Al vostru. Nu credeam că vreodată o să am rafinamentul de a sintetiza astfel fericirea. Este pentru prima oară când o literă capătă pentru mine atâta importanță. Și a devenit așa încă de dinainte ca el să știe cine sunt sau cum arăt.

Norocul meu a fost că ai apărut tu.

Și nu o să fac din asta ceva siropos și de tot clișeul. De altfel, nici nu aș avea cum, pentru că noi suntem o poveste ceva mai sofisticată. Vreau să fac abstracție de tot ce am povestit până acum, pe Instagram sau Youtube (ex. scurtmetrajul Întâlnirea) despre felul în care ne-am cunoscut și să o iau puțin de la început. Cu accent pe Z.

Era “Z” a început în ziua în care te-am băgat în seama de pe contul meu fals, pentru că nu voiam să știi cine sunt, pentru că la mine situația era ceva mai complicată, pentru că între foștii noștri s-a înfiripat ceva în trecut când relația era pe pauză, pentru că nici nu mai contează și totul e zgomot de fundal. Dar așa am auzit de tine prima oară și am învățat că recunoștința poate apărea, ca și în cazul de față, în cele mai neașteptate cazuri.

Ți-am dat cel mai idiot mesaj cu care putea cineva să spere că va primi atenția mult dorită. Hei, Iustin. Am început de câteva zile să am fantezii cu tine și mi se pare că ești absolut superb, ai ceva aparte. Te pup. Ai răspuns relaxat și ai schimbat subiectul la 180 de grade. Îți stârnisem cumva curiozitatea, știai că e cineva care îți scrie de pe un cont fals și ai început partea ta de joc. După ore întregi de discuții, în aceeași zi, mai precis spre seară, jocul s-a împărțit la doi. Ți-am zis ora exactă la care să vii în Control, voiai să cunoști, doar că nu vei putea știi cine sunt. Cum vine asta? Ne jucăm. Îți scriam de cum am văzut că ai ajuns, te vedeam, dar tu mă căutai în mulțime cu privirea. Nu bănuiai nimic, oricum aveam glugă. Ți-am zis să mergi să dansezi, înăuntru, pe Wrong Vibration de la Balthazar, care ne plăcea amândurora. Cu ochii închiși, pentru că urma să vin cu mâinile în jurul gâtului tău, pe la spate, și să dansăm împreună. La scurt timp după ai plecat, iar eu, chiar înainte să deschizi ochii, am fugit ca să nu mă vezi, să nu știi cum arăt sau cine sunt. A mers. Când ai ajuns acasă, încă având feelingul de feerie, ai spus că sunt cea mai genială poveste și că îmi vei spune, de acum înainte, pur și simplu Z.

Un alt moment memorabil cu Z este chiar în ziua în care urma să ne cunoaștem. Mai precis, ziua în care urma să aflii cine sunt.

După seara aceea, am mai vorbit câteva zile până să îmi faci tu jocul tău. Am venit în barul din centru stabilit, la ora exactă, minutul exact. Pentru detaliile de aici uitați-vă la Întâlnirea pe Youtube, pentru că e foarte mult de povestit și am zis că pun accent pe nașterea simbolisticii literei Z. Doamna de la bar mi-a înmânat de cum am intrat un bilețel- începea planul tău, planul Z. Un treasure hunt magic în tot centrul vechi. În stilul tău aparte. Cu poezie, cu căldură. Fiecare bilețel găsit mă ducea mai departe, la următoarea locație, la următoarele indicii. Ultima locație era și finalul jocului, care m-a dus într-o expoziție de artă, unde mă așteptai în mijlocul camerei. Tot locul era doar pentru noi. Atunci ne-am văzut pentru prima oară. Adică și tu pe mine 🙂 Am stat puțin acolo și apoi ne-am reîntors la barul în care începuse jocul pentru mine în prima fază. Ajunși, ai zis să fac dreapta și să intru în primul separeu. M-ai lăsat să merg înainte. Urma să văd o cameră plină de post-it-uri cu Z. Acolo, de fapt, era finalul treasure hunt-ului. Și începutul nostru. Totul marcat de Z. Încă nu știu cum de nu am văzut toate Z-urile de acolo de când intrasem prima oară. Și nici că vreau să aflu.

Asta este povestea noastră și, implicit, a literei Z, care ne-a învățat mai multe decât orice experiență a reușit să o facă. Acum e și pe pielea noastră. E exact Z scris de el pe biletele atunci. Pot să trimit acest articol tuturor celor care vor fi nelămuriți de tatuajul pe care îl avem amândoi.

Sau, ca să fie mai simplu și ca să păstrăm blogul mai cu circuit închis, o să le zicem simplu Așa m-a notat el în telefon când ne-am cunoscut, că mi-a uitat numele, apoi a zis că e ultima literă din alfabet și că eu o să fiu ultima. Nu toți oamenii vor înțelege profunzimea poveștii poate, dar ce e cel mai important e că iubirea pentru mine începe cu ultima literă a alfabetului.

Cu litera Z.