Seara în care eram în stare să te omor

Ora 23 și 27 de minute. Seara în care eram în stare să te omor, doar ca să rămâi. Decembrie, marți. Începând cu acel minut, fiecare secundă trecută a ofilit câte o parte din mine. La și 28, farfuriile de porțelan primite de la mama ta și-au găsit sfârșitul pe gresia din bucătăria noastră, acolo unde, luni de zile, șiroaie de lacrimi, frustrări și amintiri frumoase urmau să se bată cap în cap. La mine în cap.

Nici nu mai știu cum a început totul. Bagajele îți erau în pragul ușii. Să știi că nu voiam să fac vreo scenă, dar graba cu care îți făceai bagajul era direct proporțională cu lipsa de oxigen pe care o simțeam. “Nu are cum să plece, e doar o lecție, doar vrea să mă sperie” mi-am spus, în timp ce eram întinsă pe jos cu mâinile pe față. Ce compoziție interesantă: sufrageria noastră, eu (toată plânsă), în mijlocul bagajelor tale. Asta mă duce cu gândul la prima zi în care ne-am mutat împreună, iar mai apoi la simetria ce mi-a bântuit zilele: tot sufrageria noastră, tot eu, tot plânsă (de fericire), tot în mijlocul bagajelor tale proaspăt cărate înăuntru. Ce fericită eram. Ce fericit erai. Eram?

Revenim la seara în care eram în stare să te omor. Era o rapsodie de zile mari în casă. Cele 35 de tipuri de semințe din cele 35 de borcane luate din Obor, în ziua aia ploioasă, ajunseseră acum împrăștiate și sparte prin toată casa. Vecinii nu mai ascultau prin pereți cum făceam dragoste toată seara, acum erau perete în perete cu războiul nostru. Încercai să culegi orice ultimă dovadă a existenței tale în casă, dar uitasei că și eu eram una. Și ai reușit, dar pe mine m-ai uitat. Voiam să te lovesc, să te enervez, să te stimulez oricum puteam eu, ca să ai o revelație prin care să îți dai seama că tu nu vrei de fapt asta. Ce chestie, aceeași persoană care te-a făcut să îți dorești fix așa ceva. Îmi asum, am greșit. Te-am rănit. What goes around comes around.

Ora 23 trecuse de mult, la fel și cele 27 de minute trecute peste, era timpul să pleci. Totul era pregătit, atmosfera de doliu ne teroriza psihic, tu erai în pragul ușii iar eu în fața ta. M-am pus în genunchi. Dar nu pentru ce erai tu obișnuit- de data asta ne jucam un joc nou. Manipularea. Altă soluție nu mai găseam.

Dintotdeauna am știut că tu ești jumătatea mea. Intelectual, atât de sofistical intelectual, teoretic și abstract; mereu am visat la un geniu care să devină studiul meu de caz toată viața. Care să mă eleveze, să construim lumea noastră, universul nostru conceptual. Frumos ca nimeni altul, bărbat în adevăratul sens al cuvântului, domnul meu. Pardon, fostul meu domn. Atât de iubitor, dedicat, puternic, șarmant, cu ochii verzi și de neînlocuit. Așa ești tu. Cu adevărat UNIC.

Am știut cum să te manipulez ca să nu mă lași în seara aia. Norocul meu, dar și al vecinilor. Eu urma să mă cuibăresc pentru ultima oară la pieptul tău, iar ei să pună capul pe pernă liniștiți, știind că nu urmează să am vreun atac de panică între cei 4 pereți ai mei. Ne-am strâns în brațe în pat, indiferent că toată casa era întoarsă cu susul în jos. Nu asta conta acum, ci faptul că erai acolo pentru încă 12 ore. Ora plecării era deja promisă.

Toată seara m-ai ținut în brațe. De dimineață puteam să jur că totul a fost un coșmar și că ne pregătim acum să facem omleta noastră preferată și să ne uităm la The Big Bang Theory. Big Bang Bullshit- totul era real. Neața!

Sfârșitul părții I

To be continued…

Vlogul Despărțirea vine curând pe Youtube.

15 Comments

  1. Superb! Pur și simplu uimitor. E ceva ce nu toată lumea ar putea descrie…e ceva, ce tie îți este greu sa spui in asemenea cuvinte frumoase și sa realizezi părțile bune dintr-o relație. Ești pur și simplu uimitoare. Te ador maxim și abia aștept partea următoare.

    Like

  2. Incredibil cum ai putut sa transpui in cuvinte exact ce am simțit și eu la despartirea de fostul meu iubit…
    Frumos…artă… 🙂

    Like

  3. Felicitari pentru curajul de a expune online povestea ta, felul cum scrii m-a facut sa vad scenele ca pe un film ce se deruleaza pe masura ce citesc. Minunat! Abia astept partile urmatoare!

    Like

  4. Crede-mă că plâng. Mă regăsesc în tot ce ai spus și mi-a fost greu să citesc tot. Nu-mi vine să cred că nu ai izbucnit în online atunci…
    Ești foarte puternică, Marilu
    Te admir

    Like

  5. Wow, e incredibil cum ne asemănăm noi, oamenii, în sentimentele pe care le avem, în suferința pe care o trăim, deși suntem atât de diferiți. M-ai făcut să îmi amintesc și eu totul, deși au trecut ceva ani de atunci: scenele, urletele, pumnii din pereți, lucrurile aruncate și sparte, bagajele făcute în grabă și disperare, lacrimile, manipularea, șantajul, amenințările, implorările, umilințele la care ne supuneam singuri, amânarea deznodământului dureros și evident, depresia de după. Am fost de ambele părți ale baricadei. Am fost pe rând, victime și călăi. După tot ce am trăit, deși acum sunt într-o relație fericită, mă sperie faptul că nu aș mai avea tăria să trăiesc lucrurile astea din nou. Suferința nu m-a făcut mai puternică, așa cum se spune, ci mai vulnerabilă.
    Te admir că ai puterea să vorbești despre asta. Îmi amintesc cum anul trecut vorbeai cu mult entuziasm despre viitoarele proiecte mișto în 2, care nu s-au mai întâmplat. Sper că tot răul s-a transformat în bine între timp.

    Like

  6. Superb! M-am regasit in cuvintele tale, am trecut prin ceva asemanator cu iubitul meu… In momentul ala simti ca se rupe absolut tot din tine si ai face orice doar sa nu plece.. asta inseamna sa iubesti pana peste cap. Astept urmatoarea parte ❤️

    Like

  7. Recunosc nu citesc cam nimic, dar cartea asta e geniala cum ai scris nu stiu cuvintele sunt atat de frumoase, cum vorbesti despre toata situatia, chiar mi-ar place sa citesc o carte scrisă de tine.

    Like

  8. Efectiv plang…ma regasesc in ceea ce transmiti, tind sa cred ca unele sentimente sa traiesc la unison mai curand sau mai tarziu, iar atunci cand cioburile de pe jos rezoneaza cu cele din suflet care te consuma particica cu particica, disperarea de a tine aproape persoana cu care ai impartit un camin isi face aparitia si iti doresti ca totul sa fi decurs altfel si practic traiesti un vis ciudat. Foarte frumos….

    Like

  9. Marilu, te urmăresc de foaaarte mult timp. Cel puțin pe YouTube și Instagram. Știam de asemenea ca ai un blog, unul pe care, cu rușine iti mărturisesc, nu l-am frecventat prea des. In seara asta am văzut un story care m-a făcut sa intru la povestea care descrie începutul sfârșitului vostru și… m-am pierdut. De fapt, mai bine zis, m-am regăsit in toate rândurile citite.
    Vreau doar sa iti spun ca ești o femeie minunata, un suflet puternic și curajos dacă ai putut sa iti pui astfel sentimentele pe tava in online.
    Intr-un fel, continuarea stiu ca ma va răscoli și pe mine și de aceea nu as mai vrea sa citesc. Pe de alta parte stiu ca ceea ce faci acum e o parte din procesul tău de vindecare și din respect pentru tine aștept cu nerăbdare continuarea.
    Sper ca are sens ce spun aici și nu bat câmpii aiurea. 😂 Ești minunata, ești un exemplu de femeie puternica și de asta te urmăresc!

    P.S. Imi place mult modul in care scrii.
    P.P.S. You’re rock, girl!! Ly ❤️

    Like

  10. I’m not crying, YOU are crying. Am trecut prin acelasi scenariu in urma cu doi ani. Prima luna de dormit singura dupa ce a plecat a fost absolut groaznica…

    Like

  11. Ți-am scris și pe YouTube , dar îți scriu și aici. Pentru ca probabil aici o sa am o voce care sa se facă auzita mai bine decât pe YouTube. Mi-ar plăcea sa îți trimit cartea mea sa o citești (adică primul volum, pentru ca al doilea e incomplet , am rămas fără inspirație , pentru ca viața mea nu mai e legată de EL , cel pentru care puteam sa mor in orice secunda , pentru care sufeream zilnic , și după care îmi vine sa urlu și sa sparg atunci când îl văd , pentru ca a fost marcant , și psihic , și fizic , pentru ca nu mâncam și consumam foarte mult alcool , pentru ca EL a pus punct când a văzut ca “se impute treaba” … și care e și astăzi gelos și nu vrea sa recunoască , pentru ca e RAC , and duuhh , fucking emotive , but never wanna tell the truth) Am zis pe scurt experiența mea , sper ca nu te deranjează . Îmi doresc extrem de tare sa te cunosc , ’cause I feel you , m-am regăsit in ce ai zis tu , probabil mai mult decât trebuia sa fie firesc ..

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s